În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflã-n zare deºteptare...
În rîu de salbã selenarã
Curge soma veºniciei
Pe drum bãtut cu piatra rarã.
Scãldat în spume ancestrale
Încãlzit rubinul varsã
Prin duh de foc cu limba arsã,
Pe loc trecut de noapte lungã,
În timp bãtrîn ºi fãrã umbrã.

În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceaþã-nflãcãratã un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmã neînchegatã,
Din fir de apã fermecatã.

Prind dorinþã-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va sã vie.
De pãmînt sã prindã trupul,
Ca din vis sã se iveascã
Iar din pãlmi sã nascã faptã.